În cadrul proiectului educațional „Armata Națională – între identitate istorică și responsabilitate civică”, organizat de profesorul de istorie, Vlasiuc Vitalie, elevii liceului „Petru Rareș” au participat la activitatea de creație și exprimare civică „Armata, prin ochii copiilor”, un demers care a pus în valoare sensibilitatea, gândirea critică și spiritul civic al elevilor.
Prin intermediul poeziilor și desenelor, elevii au exprimat propria viziune asupra Armatei Naționale, nu doar ca instituție de apărare, ci ca simbol al păcii, al responsabilității și al protecției cetățeanului. Lucrările realizate reflectă emoții autentice – respect, recunoștință, dor, speranță – dar și o înțelegere matură a rolului armatei într-un stat democratic.
Poeziile elevilor surprind sacrificiul și datoria militarilor, văzuți prin ochi de copil sau adolescent: oameni care veghează în tăcere, care poartă dorul de casă, dar rămân statornici în misiunea lor de a proteja pacea. Desenele completează mesajul poetic prin imagini sugestive: soldați sub tricolor, simboluri ale păcii, ale unității și ale siguranței.
Această activitate a oferit elevilor un cadru autentic de exprimare liberă, contribuind la dezvoltarea competențelor de comunicare, creativitate și reflecție civică. Totodată, a facilitat apropierea dintre istoria națională și prezent, dintre cunoaștere și asumare, dintre emoție și responsabilitate.
Prin atelierul de creație „Armata, prin ochii copiilor”, elevii au demonstrat că educația civică nu se rezumă la noțiuni teoretice, ci prinde viață atunci când este trăită, simțită și exprimată creativ. Lucrările prezentate în cadrul acestei activități sunt dovada faptului că elevii pot deveni cetățeni activi, conștienți și implicați, capabili să aprecieze valorile păcii, solidarității și demnității naționale
Armata curajoasă (Nicoli Pîntea)
Armata curajoasă stă dreaptă și unită,
Cu inima puternică, de frică neclintită.
Păzesc soldații țara prin sfântul jurământ,
Cu sufletul și viața pentru-acest pământ.
Cu pasul hotărât ei merg tot înainte,
În ploaie ori în soare, în clipele fierbinte.
Ei scutul păcii sunt, eroi tăcuți și buni,
Armata curajoasă veghează peste lumi.
Armata înflăcărată (Guzun Gabriela)
Armata înflăcărată pornește iar la drum,
Lăsând în spate case, părinți cu glasul bun.
Soldații simt durerea că nu sunt lângă-ai lor,
Dar merg tot înainte, cu inimă și dor.
Ei stau în frig și ploaie, veghează ne-ncetat,
Și poartă-n suflet lacrimi ce nimeni n-a aflat.
Armata înflăcărată, un pas făcut cu greu,
Dar țara dă puterea să meargă tot mereu.
Armata pentru pace (Jordan Mihaela)
Soldații nu sunt doar arme și șoc,
Sunt fiii, sunt frații cu vise de foc,
Ei învață să apere, nu să urască,
Să păzească liniștea sufletească.
Eu visez la o lume fără sirene,
Fără lacrimi, fără dorințe pierdute în vreme,
Unde armata să fie un scut tăcut,
Nu un semn că cerul a fost rupt
Dacă ar exista mai multă pace pe pământ,
Armele ar tăcea luate de vânt,
Iar soldații s-ar întoarce acasă,
Să trăiască o viață simplă și frumoasă.
În țara mea (Duca Emilia)
În țara mea acum e pace,
Și Nistrul curge potolit,
E liniște în orice casă,
Și-n suflet de copil, tihnit.
Căci stă armata, stau soldații
Din răsărit și până la apus,
Ca nimeni să nu îndrăznească
Să curme-al lumii drag surâs.
Căci jertfa lor nu e uitată,
Mereu în suflet s-o avem,
Ei stau de veghe zi și noapte,
Noi pacea-n lume s-o păstrăm!
Armata noastră (Loredana Pântea)
Armata noastră dragă,
Pornește spre hotar,
Cu dorul greu în suflet
Și pasul militar.
Ei merg prin vânt și teamă,
Cu focu-aprins în piept,
Chemați de-o datorie
Ce nu cunoaște drept.
Armata noastră dragă –
Un drum de jertfă rece,
O rană ce respiră
Și nu mai poate trece.
Armata Moldovei (Mihaela Gordienco)
Sub cerul blând de peste Prut
Se-nalță un jurământ tăcut.
Pământ străbun, cu dor și nume,
Vegheat de toți feciorii lumii.
Cu pas de pază, drept și rar,
Ei stau de strajă la hotar,
Nu pentru luptă sau mărire,
Ci pentru pace și menire.
Când vânturi grele bat în zori,
Ei sunt tăria din fiori,
Scut al Moldovei, legământ,
Ostași ce-și apără pământ.
Armata pentru pace (Șvedov Nelly)
Privesc armata cu gând de adolescent,
Nu ca pe-o forță, ci sprijin permanent.
Sunt oameni ce veghează zilnic, în tăcere,
Ca lumea să trăiască în calm și plăcere.
Nu armele contează în zilele de azi,
Ci grija pentru oameni, feriți de necaz.
Armata mea e gata, mereu la datorie,
Ca noi să creștem toți în pace și iubire
Folosim cookie-uri pe site-ul nostru web pentru a vă oferi cea mai relevantă experiență prin colectarea preferințelor dvs și repetarea vizitelor. Accesând butonul Accept dvs dați acord la utilizarea cookie-urilor. Accesați Setările Cookie-urilor. pentru a afla mai multe despre cookie-urile utilizate pe site.